Un manager bun nu le face pe toate. Știe ce să delege.

Există o diferență între un antreprenor ocupat și un antreprenor eficient. Primul încearcă să rezolve personal aproape orice problemă. Al doilea știe că timpul său este prea valoros pentru a fi consumat cu lucruri pe care alții le pot face mai bine.

Cu toate acestea, există un domeniu în care delegarea încă este privită cu reticență: cel juridic.

Mulți administratori negociază singuri contracte, răspund notificărilor după instinct, descarcă modele de pe internet sau iau decizii privind salariații bazându-se pe experiența acumulată în afaceri. De cele mai multe ori, lucrurile funcționează. Până în ziua în care nu mai funcționează.

Riscul juridic are o particularitate. Rareori anunță că urmează să apară. El se construiește în tăcere, prin decizii aparent banale: o clauză formulată nefericit, o procedură incompletă, un e-mail trimis la momentul nepotrivit, o obligație legală ignorată pentru că „așa se face de ani de zile”.

Iar când problema devine vizibilă, este deja prea târziu pentru prevenție.

Un lider performant nu trebuie să fie și jurist, și contabil, și specialist HR, și expert IT. Rolul lui este să ia decizii. Rolul specialiștilor este să îi ofere siguranța că acele decizii sunt corecte în propriul lor domeniu.

Așa cum nimeni nu și-ar ține contabilitatea fără un contabil, la fel de firesc ar trebui să fie ca deciziile cu impact juridic să fie analizate de un consilier juridic. Nu pentru că legea este complicată, ci pentru că efectele unei decizii greșite sunt, de multe ori, disproporționat de mari.

Un contract bine analizat poate evita un litigiu. O procedură corect redactată poate elimina un conflict de muncă. O opinie juridică primită la timp poate economisi luni de procese și cheltuieli care nu mai pot fi recuperate.

Aceasta este adevărata valoare a delegării: nu mutarea unei sarcini către altcineva, ci mutarea unui risc către persoana calificată să îl gestioneze.

De aceea, cele mai bine conduse organizații nu apelează la consilierul juridic doar atunci când apare un conflict. Îl implică înainte ca decizia să fie luată. În acel moment, juristul nu mai este omul care rezolvă probleme, ci profesionistul care contribuie la evitarea lor.

Poate că acesta este și semnul unei conduceri mature. Nu să ai răspuns la toate întrebările, ci să știi cine este omul potrivit să răspundă înainte ca întrebarea să devină o problemă.